ISTANBUL, BUDAPESTA, VIENA / Călătoriile fără planificare. Nu le-aș mai repeta!
In partea a doua a anilor 2000, dupa ce am reusit sa obtin un job si sa-mi achizitionez o masina, am inceput si calatoriile prin Europa cu Fiatul meu fantastic.
Prima iesire a fost in Grecia, in 2006, insa atunci nu am fost eu cel care a initiat aceasta calatorie, asa ca nu am sa povestesc prea mult despre ea. Am plecat printr-o agentie, am vizitat Salonic, Meteora si Paralia Katerini, o statiune ieftina si la indemana si oarecum la moda atunci printre romani.
Din 2008 am inceput sa-mi organizez singur calatoriile, iar primele doua au avut loc in Turcia si Ungaria/Austria.
Istanbulul la intamplare
E mult spus "mi-am organizat calatoriile" pentru ca pur si simplu m-am urcat in masina si am plecat la drum.
Pentru Istanbul nu am avut nici macat un GPS, nu am avut cazare, stiam doar ca trebuie sa ajung acolo dupa 750 de kilometri.
Stiu ca am plecat intr-o primavara, cred ca era luna aprilie, impreuna cu sotia si fratele ei. Pana la vama Giurgiu stiam drumul :), apoi am zis ca ma descurc dupa indicatoare, mai ales ca-mi scosesem pe hartie orasele importante prin care trebuia sa trec pana ajung la destinatie.
Ei bine, la vama am avut putin noroc, chiar in fata mea era o masina care mergea tot la Istanbul. Era un tip care facea acest traseu frecvent, aducea marfa din Turcia si o vindea in Romania. Mi-a spus sa ma tin dupa el si in 8-9 ore ajungem la destinatie.
Asa am facut, insa drumul a avut ceva peripetii. Tipul mergea ca un "nebun" desi afara ploua torential, in plus cauta mereu calea cea mai scurta. Asa ca am ajuns prin niste coclauri, am traversat muntii pe un drum destul de prost, cu multe gropi, insa pana la urma am ajuns la Edirne, punctul vamal de intrare in Turcia. De acolo, am rasuflat usurat, i-am spus ca ma descurc si am luat-o la "pas" spre Istanbul.
Trafic infernalDupa 200 si ceva de kilometri pe autostrada ne apropiam usor-usor de destinatie. Era dimineata, cred ca ora 6:00 - 6:30. Mergeam lin cu gandul la ce ma asteapta acolo, ce am de vizitat, insa dintr-o data, din stanga si din dreapta mea, au inceput sa apara masini, multe masini, exagerat de multe masini, care goneau si ele spre Istanbul, probabil ca oamenii mergeau la serviciu. Sincer, m-am speriat putin vazand atata aglomeratie dintr-odata. Turcii zburau pe autostrada, schimbau benzile mai ceva ca la jocurile pe calculator, asa ca am incercat sa fiu foarte atent, mai ales ca nu stiam prea bine drumul. Adica nu il cunosteam deloc, stiam doar ca trebuie sa ajung in Aksaray, zona turistica a Istanbulului.
Am urmarit indicatoarele, iar dupa cativa kilometri si schimburi de benzi am ajuns la destinatie. Cand am intrat in oras, l-am sunat pe un turc (o cunostinta a fratelui meu) sa ne astepte la parcarea de langa celebrul bazar Kapali Carsi.
Am gasit usor parcarea, de acolo ne-a preluat el, ne-a dus la un hotel in apropiere, pe niste stradute inguste, unde cu greu reuseai sa conduci, nici gand sa mai si parchezi. Ajunsi la hotel, am predat fara sa clipesc cheile masinii personalului de la hotel sa o parcheze in minusculul loc pus la dispozitie. Si acolo a ramas Fiatul meu pentru 4 zile. Nu am mai indraznit sa-l scot, vazand ce trafic este in Istanbul.
Hotelul se numea Orizont, un stabiliment de 3 stele, pentru care am negociat (o chestie fireasca in Turcia dupa cum stiti) la 60 de euro pe noapte pentru o camera tripla. Am vizitat cam ce era de vizitat in zona Aksaray, bazarul, de unde ne-am luat verghetele de nunta, palatul TopKapi, Moscheea Albastra, iar serile le-am petrecut in zona Galata si Fener, unde impreuna cu Karagea, turcul care ne-a fost ghid, am incercat din delicatesele turcesti. Cel mai mult mi-a placut Kumpirul, acel cartof copt urias umplut cu fel si fel de topinguri, pe care l-am savurat pe malul Bosforului. Am facut si ceva shopping, mi-am cumparat doua costume de "firma", pe care acum nu le-as mai imbraca pentru nimic in lume :).
Revenirea in tara a fost plina si ea de peripetii. De data aceasta am mers pe mana mea, adica pe acea harta construita de mine. Am ocolit putin, insa drumul a fost mai bun. Din pacate nu am putut scapa de politistii bulgari, care te pandesc la orice intersectie. Am platit doua "amenzi" pe metoda "bani in pasaport", insa pana la urma am ajuns cu bine.
Peripeții in Viena / Prostia se plătește
A doua excursie cu masina in necunoscut am facut-o in toamna lui 2008, in Ungaria/Austria.
Nu prea stiam eu de Booking si Google Maps (acesta din urma nici nu stiu daca aparuse), asa ca am ales sa merg iar la ghici. Aici nici macar nu mai avea cine sa ne astepte. Pur si simplu ne-am urcat in masina si am zis ca sigur gasim calea cea buna si cazarea potrivita. Am plecat doua masini din Rosiorii de Vede, am ales traseul Rosiori - Caracal - Dragasani - Rm. Valcea - Sibiu - Deva - Arad - Budapesta - Viena, iar pana la vama am facut cunostinta cu un radar, undeva in Valcea.
In Budapesta am ajuns la prima ora, am oprit langa Nep Stadium, insa nu prea am avut noroc de cazare. Imi scosesem eu doua-trei locatii pe o hartie, insa nu le-am gasit sau nu aveau camere disponibile. Pana la urma, dupa vreo 2-3 ore de plimbare (sau timp pierdut) prin Budapesta, am ajuns la Hotel Sisi, unde am gasit camera la 65 de euro. Am parcat undeva pe bulevard, iar a doua zi masinile noastre erau pline de saliva ungureasca :). Intr-o zi si jumatate am vizitat zona centrala, Cladirea Parlamentului, centrul vechi, am trecut Dunarea din Buda in Pesta pe podul cu lanturi, iar la plecare am vizitat si Tropicarium.
Dupa scurta vizita din Budapesta am plecat spre Viena. La fel, fara un plan clar de calatorie.
Am ajuns spre seara in Viena, dupa o scurta pauza de shopping in Parndorf. Si aici trebuia sa cautam cazare, iar exeprienta a fost la fel de neplacuta la inceput, insa in cele din urma am gasit ceva foarte ok. Dupa 2-3 ore de ture prin Viena, de cautari pe la mai multe hoteluri, am "reusit" sa ne pierdem unii de altii. Neavand GPS, trebuia sa ne gasim intr-un oras imens, intr-o lume necunoscuta. Am stabilit sa cautam fiecare cazare, iar cel care va gasi primul sa-l astepte pe celalalt la hotel.
Norocosi au fost prietenii mei, care au gasit un apartament cu 3 camere pe Mariahilferstrasse, o artera principala in Viena. Pretul 60 de euro/noapte de camera cu mic dejun inclus. Din fericire si pur intamplator, in apropiere ma aflam si eu, astfel ca i-am gasit repede pe prietenii mei.
Cu parcarea a fost o mare problema. Speriati de preturile mari care se percepeau in Viena, am hotarat sa lasam masinile pe strada, la fel ca la Budapesta, insa de data asta am platit foarte scump. Cand nu esti informat, prostia se plateste scump. Asa am patit si eu, am lasat masina intr-o zona in care acestea se ridicau dupa ora 7:00, iar inevitabilul s-a produs. 199 de euro m-a costat sa-mi recuperez Fiatul, asa ca oricat de scumpa ar fi parcarea intr-o capitala europeana, e bine sa o lasi intr-un loc sigur.
Au urmat vizite la Schonbrunn, Stefan Platz, Prater, Ernst Happel Stadium, Parlamentul si altele.
La intoarcere nu am mai avut parte de peripetii, insa de aici incolo am stiut ca orice vacanta trebuie informata bine si planificata cu exactitate pentru a nu avea surprize si costuri inutile in plus. Nu de alta, dar pierzi timp si bani inutil.
Prima iesire a fost in Grecia, in 2006, insa atunci nu am fost eu cel care a initiat aceasta calatorie, asa ca nu am sa povestesc prea mult despre ea. Am plecat printr-o agentie, am vizitat Salonic, Meteora si Paralia Katerini, o statiune ieftina si la indemana si oarecum la moda atunci printre romani.
Din 2008 am inceput sa-mi organizez singur calatoriile, iar primele doua au avut loc in Turcia si Ungaria/Austria.
Istanbulul la intamplare
E mult spus "mi-am organizat calatoriile" pentru ca pur si simplu m-am urcat in masina si am plecat la drum.
Pentru Istanbul nu am avut nici macat un GPS, nu am avut cazare, stiam doar ca trebuie sa ajung acolo dupa 750 de kilometri.
Ei bine, la vama am avut putin noroc, chiar in fata mea era o masina care mergea tot la Istanbul. Era un tip care facea acest traseu frecvent, aducea marfa din Turcia si o vindea in Romania. Mi-a spus sa ma tin dupa el si in 8-9 ore ajungem la destinatie.
Asa am facut, insa drumul a avut ceva peripetii. Tipul mergea ca un "nebun" desi afara ploua torential, in plus cauta mereu calea cea mai scurta. Asa ca am ajuns prin niste coclauri, am traversat muntii pe un drum destul de prost, cu multe gropi, insa pana la urma am ajuns la Edirne, punctul vamal de intrare in Turcia. De acolo, am rasuflat usurat, i-am spus ca ma descurc si am luat-o la "pas" spre Istanbul.
Trafic infernalDupa 200 si ceva de kilometri pe autostrada ne apropiam usor-usor de destinatie. Era dimineata, cred ca ora 6:00 - 6:30. Mergeam lin cu gandul la ce ma asteapta acolo, ce am de vizitat, insa dintr-o data, din stanga si din dreapta mea, au inceput sa apara masini, multe masini, exagerat de multe masini, care goneau si ele spre Istanbul, probabil ca oamenii mergeau la serviciu. Sincer, m-am speriat putin vazand atata aglomeratie dintr-odata. Turcii zburau pe autostrada, schimbau benzile mai ceva ca la jocurile pe calculator, asa ca am incercat sa fiu foarte atent, mai ales ca nu stiam prea bine drumul. Adica nu il cunosteam deloc, stiam doar ca trebuie sa ajung in Aksaray, zona turistica a Istanbulului.
Am urmarit indicatoarele, iar dupa cativa kilometri si schimburi de benzi am ajuns la destinatie. Cand am intrat in oras, l-am sunat pe un turc (o cunostinta a fratelui meu) sa ne astepte la parcarea de langa celebrul bazar Kapali Carsi.
Am gasit usor parcarea, de acolo ne-a preluat el, ne-a dus la un hotel in apropiere, pe niste stradute inguste, unde cu greu reuseai sa conduci, nici gand sa mai si parchezi. Ajunsi la hotel, am predat fara sa clipesc cheile masinii personalului de la hotel sa o parcheze in minusculul loc pus la dispozitie. Si acolo a ramas Fiatul meu pentru 4 zile. Nu am mai indraznit sa-l scot, vazand ce trafic este in Istanbul.
Hotelul se numea Orizont, un stabiliment de 3 stele, pentru care am negociat (o chestie fireasca in Turcia dupa cum stiti) la 60 de euro pe noapte pentru o camera tripla. Am vizitat cam ce era de vizitat in zona Aksaray, bazarul, de unde ne-am luat verghetele de nunta, palatul TopKapi, Moscheea Albastra, iar serile le-am petrecut in zona Galata si Fener, unde impreuna cu Karagea, turcul care ne-a fost ghid, am incercat din delicatesele turcesti. Cel mai mult mi-a placut Kumpirul, acel cartof copt urias umplut cu fel si fel de topinguri, pe care l-am savurat pe malul Bosforului. Am facut si ceva shopping, mi-am cumparat doua costume de "firma", pe care acum nu le-as mai imbraca pentru nimic in lume :).
Revenirea in tara a fost plina si ea de peripetii. De data aceasta am mers pe mana mea, adica pe acea harta construita de mine. Am ocolit putin, insa drumul a fost mai bun. Din pacate nu am putut scapa de politistii bulgari, care te pandesc la orice intersectie. Am platit doua "amenzi" pe metoda "bani in pasaport", insa pana la urma am ajuns cu bine.
Peripeții in Viena / Prostia se plătește
A doua excursie cu masina in necunoscut am facut-o in toamna lui 2008, in Ungaria/Austria.
Nu prea stiam eu de Booking si Google Maps (acesta din urma nici nu stiu daca aparuse), asa ca am ales sa merg iar la ghici. Aici nici macar nu mai avea cine sa ne astepte. Pur si simplu ne-am urcat in masina si am zis ca sigur gasim calea cea buna si cazarea potrivita. Am plecat doua masini din Rosiorii de Vede, am ales traseul Rosiori - Caracal - Dragasani - Rm. Valcea - Sibiu - Deva - Arad - Budapesta - Viena, iar pana la vama am facut cunostinta cu un radar, undeva in Valcea.
In Budapesta am ajuns la prima ora, am oprit langa Nep Stadium, insa nu prea am avut noroc de cazare. Imi scosesem eu doua-trei locatii pe o hartie, insa nu le-am gasit sau nu aveau camere disponibile. Pana la urma, dupa vreo 2-3 ore de plimbare (sau timp pierdut) prin Budapesta, am ajuns la Hotel Sisi, unde am gasit camera la 65 de euro. Am parcat undeva pe bulevard, iar a doua zi masinile noastre erau pline de saliva ungureasca :). Intr-o zi si jumatate am vizitat zona centrala, Cladirea Parlamentului, centrul vechi, am trecut Dunarea din Buda in Pesta pe podul cu lanturi, iar la plecare am vizitat si Tropicarium.Dupa scurta vizita din Budapesta am plecat spre Viena. La fel, fara un plan clar de calatorie.
Am ajuns spre seara in Viena, dupa o scurta pauza de shopping in Parndorf. Si aici trebuia sa cautam cazare, iar exeprienta a fost la fel de neplacuta la inceput, insa in cele din urma am gasit ceva foarte ok. Dupa 2-3 ore de ture prin Viena, de cautari pe la mai multe hoteluri, am "reusit" sa ne pierdem unii de altii. Neavand GPS, trebuia sa ne gasim intr-un oras imens, intr-o lume necunoscuta. Am stabilit sa cautam fiecare cazare, iar cel care va gasi primul sa-l astepte pe celalalt la hotel.
Norocosi au fost prietenii mei, care au gasit un apartament cu 3 camere pe Mariahilferstrasse, o artera principala in Viena. Pretul 60 de euro/noapte de camera cu mic dejun inclus. Din fericire si pur intamplator, in apropiere ma aflam si eu, astfel ca i-am gasit repede pe prietenii mei.
Cu parcarea a fost o mare problema. Speriati de preturile mari care se percepeau in Viena, am hotarat sa lasam masinile pe strada, la fel ca la Budapesta, insa de data asta am platit foarte scump. Cand nu esti informat, prostia se plateste scump. Asa am patit si eu, am lasat masina intr-o zona in care acestea se ridicau dupa ora 7:00, iar inevitabilul s-a produs. 199 de euro m-a costat sa-mi recuperez Fiatul, asa ca oricat de scumpa ar fi parcarea intr-o capitala europeana, e bine sa o lasi intr-un loc sigur.
Au urmat vizite la Schonbrunn, Stefan Platz, Prater, Ernst Happel Stadium, Parlamentul si altele.
La intoarcere nu am mai avut parte de peripetii, insa de aici incolo am stiut ca orice vacanta trebuie informata bine si planificata cu exactitate pentru a nu avea surprize si costuri inutile in plus. Nu de alta, dar pierzi timp si bani inutil.
Comentarii
Trimiteți un comentariu