Un nou traseu cu masina: Budapesta - Bratislava - Praga - Dresda - Berlin - Auschwitz - Cracovia - Muntii Tatra - Kosice - Debrecen - Oradea
In 2013, la doi an de la primul traseu cu masina prin Europa, am decis sa pornesc pe o alta ruta. De data aceasta am ales sa merg putin spre nord, punctul final fiind Berlin, capitala Germaniei.
La dus am ales traseul Rosiorii de Vede - Budapesta (Ungaria) - Bratislava (Slovacia) - Praga (Cehia) - Dresda (Germania) - Berlin (Germania), iar revenirea am facut-o prin Polonia (Auschwitz - Cracovia), Muntii Tatra (Slovacia) - Kosice - Debrecen - Oradea - Arad - Rosiori. In total, 3500 de kilometri in 8 zile.
Si aici am avut parte de peripetii, dar si de lucruri interesante si memorabile, locuri fascinante si pline de istorie.
Am plecat la drum tot doua masini (8 persoane), insa doar una si-a atins tinta. Nu s-a intamplat nimic grav, insa in Budapesta, la primul popas de pe traseu, in cartierul Ferencvaros, prietenului meu i-a fost sparta masina (in plina zi intr-o parcare pe un bulevard important), iar odata cu asta i-au fost furate toate actele de identitate ale autovehicului. Degeaba am obtinut noi o dovada de la politia din Budapesta, ca cei de la consulatul Romaniei, in loc sa ne ajute cu o traducere sau cu o legalizare a acelei dovezi, ne-au spus verde-n fata ca ar fi bine sa ne intoarcem acasa. Am insistat, insa in zadar, pur si simplu l-au luat pe NU in brate, nu si-au asumat nimic si nu ne-au oferit nici macar o solutie de a continua traseul pe care il planificasem cu mult timp inainte si pentru care facusem niste rezervari la hoteluri din mai multe orase.
Pana la urma, prietenul meu a cedat, s-a intors acasa pentru a-si rezolva problema cu actele, iar eu am continuat traseul initial.
Profitand de modul de lucru al booking-ului, am reusit sa anulam cazarile prietenilor fara nicio penalizare, astfel ca paguba a fost doar ratarea traseului.
Bratislava
Asadar, dupa o zi si o noapte de cosmar la Budapesta, am plecat spre Slovacia, oprirea fiind stabilita in Bratislava. Fiind putin in intarziere, am zabovit doar 2-3 ore prin centrul capitalei slovace, timp in care am traversat Podul Novi Most, am admirat Palatul Bratislava si ne-am pierdut pe stradutele inguste din centrul vechi al Bratislavei.
Praga
Dupa aceasta mica vizita, am pornit spre Praga, unde aveam rezervate camere pentru doua nopti. Aici vreau sa fac o mentiune: chiar daca mergi pe autostrada, soseaua nu e chiar lina, multe portiuni fiind cu denivelari, lucru destul de deranjant pentru un drum de aproximativ 3 ore. In fine, am ajuns seara in Praga, dupa ce am stat la o coada de cativa kilometri din cauza unui accident, astfel ca nu ne-a mai ramas timp pentru vizita in acea zi.
Am ales sa stam intr-un cartier spre marginea capitalei (Hotel Arko), de unde ieseam rapid spre autostrada care ducea in Germania. Avantajele locatiei au fost pretul (35 euro/noapte, cu mic dejun inclus) si metroul aflat la doua minute de mers pe jos. Asa ca transferul in centru a fost destul de facil.
In cele aproape doua zile petrecute in Praga am avut timp sa vizitam Podul Carol, care traverseaza raul Vltava, Ceasul astronomic centrul vechi, Castelul Praga, dar am avut timp si de un meci de fotbal, fiind prezenti pe Arena Generali (fosta Letna), la partida Sparta Praga - Slovacko, scor 4-1. Sa nu uit, desi nu sunt fan inrait, am mancat niste carnati foarte gustosi in Praga, un fel de mancare traditionala, pe care ii gaseai la toate colturile de strada. Si la meci, suporterii infulecau acesti carnati deliciosi si beau bere fara limita.
Dresda
Dupa doua zile in Praga am pornit spre Dresda, un oras plin de istorie, despre care citisem multe lucruri frumoase. Era interesant de vazut cum a fost reconstituit aproape de la zero un oras distrus aproape complet in al doilea razboi mondial.
Intr-adevar, Dresda, oras strabatut de raul Elba, este incarcat de istorie, cu multe monumente istorice si cu multe locuri inedite de vizitat. Am poposit in centrul vechi, am vizitat catedrala Frauenkirche, am strabatut podurile care traverseaza Ebla, ne-am pierdut putin si prin palatul Zwinger, apoi a ajuns si la stadionul lui Dinamo Dresda, echipa recunoscuta pentru fanii ei galagiosi. Din pacate nu am prin zi de meci, astfel ca a trebuit sa ma multumesc cu un suvenir din magazinul de prezentare.
Chiar daca nu are arhitectura intalnita in partea de vest a Germaniei, avand si zone cu blocuri "comuniste", Dresda e un loc cu mult verde si multa liniste si curatenie.
Berlin
Am pornit apoi spre Berlin, capitala Germaniei, loc in care ne asteptau multe locuri de vizitat. L-am strabatut de la vest la est pentru a ne caza la Grand City Hotel (40 de euro), apoi am iesit in centru, mai exact in Alexander Platz.
Berlinul nu impresioneaza prin curatenie, cum am vazut in Dresda de exemplu, are si locuri murdare. La mai toate chioscurile de la colt de strada vezi sticle de bere aruncate si sparte din jur imprejur, pe la colturile podurilor mirosul te da pe spate, lucruri pe care nu mi le imaginam in Germania. Pana la urma Berlinul e o metropola, sunt milioane de oameni, astfel ca putem accepta si astfel de lucruri.
Asta e partea urata a orasului, un minus poate ar mai fi transportul in comun, care e putin complicat pentru turisti, in comparatie cu Londra sau Roma, unde totul e foarte simplu. Bine, sa nu va ganditi ca e atat de rau, toate zonele sunt acoperite, numai ca trebuie sa fii foarte atent, iar daca nu te descurci ar fi bine sa intrebi.
Toate aceste impresii trec pe plan secund cand incepi sa vizitezi. Berlinul e plin de istorie si atractii turistice. De la turnul televiziunii, pana la poarta Brandenburg si Zidul Berlinului. Aici gasesti si Palatul Parlamentului - Reichstag in germana, memorialul Holocaustului, podul Oberbaum, insula muzeelor sau Checkpoint Chalrie, locul care rezuma cel mai bine separarea dintre est si vest.
Bineinteles, nu puteam sa ratez stadionul Olimpic din Berlin, pe care, cu 7 euro l-am vizitat intr-una din zile.
PS: Daca ai nevoie la toaleta, trebuie sa stii ca aici totul se plateste, inclusiv in mall si la metrou :).
Dupa doua zile petrecute in Berlin a urmat partea a doua a traseului, intoarcerea.
Conform planului, trebuia sa mergem in Cracovia, nu inainte de a ne opri la lagarul de la Auschwitz, Oswiecim in poloneza, care e la 60 de kilometri de al doilea oras ca importanta din Polonia.
Atentie la hotii de pe autostrazi!
Si aici vreau sa amintesc putin despre autostrazile din Polonia. Cand intri dinspre Germania, o portiune de aproximativ 60-70 de kilometri e destul de proasta, arata ca dupa bombadramente, nu poti merge cu mai mult de 60 km/h, insa dupa ce treci de acea zona totul devine perfect. Pana la Cracovia, 300 de km ii parcurgi pe o autrostrada impecabila, insa poti avea surprize cu hotii de pe autostrazi, insa nu trebuie sa opresti la semnalele lor disperate ca au probleme cu masina!!! Se tin dupa tine cativa kilometri, insa renunta daca nu opresti.
Revenind, nu poti sa spui despre lagarul de la Auschwitz ca este un punct turistic, ororile care s-au petrecut acolo in anii '40 fiind mult prea aspre pentru a considera acest punct unul de atractie. L-am vizitat ca sa-mi fac o impresie despre ce a fost acolo, iar sentimentul trait iti da fiori reci in corp. Citisem ceva inainte, urmarisem si cateva documentare, insa mirosul si linistea dominanta de acolo te patrund adanc cand ajungi in acel loc.
Cracovia
Am plecat de acolo cu gandul sa ajungem mai repede la Cracovia, un oras mult laudat de cei care l-au vizitat inainte.
Intr-adevar, este un oras cochet, care a scapat de bombardamentele din timpul razboilui, iar arhitectura este una superba. Seara am zabovit prin centrul vechi al oraului, in piata Rynek Glowny, unde am degustat berea poloneza intr-unul din localurile cu studenti din centru, apoi am mers spre hotel. In Cracovia am stat foarte ieftin, cu 20 de euro camera. Hotelul era de fapt un camin de studenti mai modern (DS Za Kolumnami), care, probabil, pe timpul verii era transformat in hotel. Conditiile sunt foarte bune, ai baie in camera, patul si mobilierul sunt foarte bune, iar micul dejun costa doar 3-4 euro. Il recomand pentru un sejur de 1-2 zile.
A doua zi am vizitat Castelul Wawel, simbolul orasului. Legenda spune ca pe dealul care duce spre castel a trait un balaur, spaima locuitorilor, care in cele din urma a fost ucis de un cizmar cu ajutorul unui berbec umplut cu un amestec de sulfuri. Acum, balaurul mai traieste doar pe tarabele cu suveniruri ale comerciantilor, insa legenda e inca vie.
In interiorul castelului am gasit si Catedrala Sf. Wenceslas si Stanislaus, de unde a fost chemat la Vatican arhiepiscopul Karol Wojtyla, pentru a deveni Papa Ioan Paul al II-lea.
Dupa un mica runda de achizitii de suveniruri, am lasat in spate istoria si am plecat spre casa, via Muntii Tarta. Peisajul de aici e la fel de spectaculos, drumurile sunt foarte bune, iar traversarea nu este atat de grea. Dupa ce treci de munti, la Poprad incepe o mica autostrada, care te duce pana la Kosice (am vazut acum ca e aproape gata), apoi intri in Ungaria, de unde mai parcurgi vreo 200 de km (120 sunt pe autrostrada) si ajungi in Romania, pe la Bors. De aici, traseul Oradea - Arad - Rosiori, cred ca va este cunoscut.
In total, am parcurs 3500 de kilometri in 8 zile, am traversat 5 tari si am vizitat locuri cu multa istorie in spate. Recomand acest traseu, este simplu si foarte frumos.
La dus am ales traseul Rosiorii de Vede - Budapesta (Ungaria) - Bratislava (Slovacia) - Praga (Cehia) - Dresda (Germania) - Berlin (Germania), iar revenirea am facut-o prin Polonia (Auschwitz - Cracovia), Muntii Tatra (Slovacia) - Kosice - Debrecen - Oradea - Arad - Rosiori. In total, 3500 de kilometri in 8 zile.
Si aici am avut parte de peripetii, dar si de lucruri interesante si memorabile, locuri fascinante si pline de istorie.
Am plecat la drum tot doua masini (8 persoane), insa doar una si-a atins tinta. Nu s-a intamplat nimic grav, insa in Budapesta, la primul popas de pe traseu, in cartierul Ferencvaros, prietenului meu i-a fost sparta masina (in plina zi intr-o parcare pe un bulevard important), iar odata cu asta i-au fost furate toate actele de identitate ale autovehicului. Degeaba am obtinut noi o dovada de la politia din Budapesta, ca cei de la consulatul Romaniei, in loc sa ne ajute cu o traducere sau cu o legalizare a acelei dovezi, ne-au spus verde-n fata ca ar fi bine sa ne intoarcem acasa. Am insistat, insa in zadar, pur si simplu l-au luat pe NU in brate, nu si-au asumat nimic si nu ne-au oferit nici macar o solutie de a continua traseul pe care il planificasem cu mult timp inainte si pentru care facusem niste rezervari la hoteluri din mai multe orase.Pana la urma, prietenul meu a cedat, s-a intors acasa pentru a-si rezolva problema cu actele, iar eu am continuat traseul initial.
Profitand de modul de lucru al booking-ului, am reusit sa anulam cazarile prietenilor fara nicio penalizare, astfel ca paguba a fost doar ratarea traseului.
Bratislava
Asadar, dupa o zi si o noapte de cosmar la Budapesta, am plecat spre Slovacia, oprirea fiind stabilita in Bratislava. Fiind putin in intarziere, am zabovit doar 2-3 ore prin centrul capitalei slovace, timp in care am traversat Podul Novi Most, am admirat Palatul Bratislava si ne-am pierdut pe stradutele inguste din centrul vechi al Bratislavei.
PragaDupa aceasta mica vizita, am pornit spre Praga, unde aveam rezervate camere pentru doua nopti. Aici vreau sa fac o mentiune: chiar daca mergi pe autostrada, soseaua nu e chiar lina, multe portiuni fiind cu denivelari, lucru destul de deranjant pentru un drum de aproximativ 3 ore. In fine, am ajuns seara in Praga, dupa ce am stat la o coada de cativa kilometri din cauza unui accident, astfel ca nu ne-a mai ramas timp pentru vizita in acea zi.
Am ales sa stam intr-un cartier spre marginea capitalei (Hotel Arko), de unde ieseam rapid spre autostrada care ducea in Germania. Avantajele locatiei au fost pretul (35 euro/noapte, cu mic dejun inclus) si metroul aflat la doua minute de mers pe jos. Asa ca transferul in centru a fost destul de facil.
In cele aproape doua zile petrecute in Praga am avut timp sa vizitam Podul Carol, care traverseaza raul Vltava, Ceasul astronomic centrul vechi, Castelul Praga, dar am avut timp si de un meci de fotbal, fiind prezenti pe Arena Generali (fosta Letna), la partida Sparta Praga - Slovacko, scor 4-1. Sa nu uit, desi nu sunt fan inrait, am mancat niste carnati foarte gustosi in Praga, un fel de mancare traditionala, pe care ii gaseai la toate colturile de strada. Si la meci, suporterii infulecau acesti carnati deliciosi si beau bere fara limita.
Dupa doua zile in Praga am pornit spre Dresda, un oras plin de istorie, despre care citisem multe lucruri frumoase. Era interesant de vazut cum a fost reconstituit aproape de la zero un oras distrus aproape complet in al doilea razboi mondial.
Chiar daca nu are arhitectura intalnita in partea de vest a Germaniei, avand si zone cu blocuri "comuniste", Dresda e un loc cu mult verde si multa liniste si curatenie.
Am pornit apoi spre Berlin, capitala Germaniei, loc in care ne asteptau multe locuri de vizitat. L-am strabatut de la vest la est pentru a ne caza la Grand City Hotel (40 de euro), apoi am iesit in centru, mai exact in Alexander Platz.
Berlinul nu impresioneaza prin curatenie, cum am vazut in Dresda de exemplu, are si locuri murdare. La mai toate chioscurile de la colt de strada vezi sticle de bere aruncate si sparte din jur imprejur, pe la colturile podurilor mirosul te da pe spate, lucruri pe care nu mi le imaginam in Germania. Pana la urma Berlinul e o metropola, sunt milioane de oameni, astfel ca putem accepta si astfel de lucruri.
Asta e partea urata a orasului, un minus poate ar mai fi transportul in comun, care e putin complicat pentru turisti, in comparatie cu Londra sau Roma, unde totul e foarte simplu. Bine, sa nu va ganditi ca e atat de rau, toate zonele sunt acoperite, numai ca trebuie sa fii foarte atent, iar daca nu te descurci ar fi bine sa intrebi.
Toate aceste impresii trec pe plan secund cand incepi sa vizitezi. Berlinul e plin de istorie si atractii turistice. De la turnul televiziunii, pana la poarta Brandenburg si Zidul Berlinului. Aici gasesti si Palatul Parlamentului - Reichstag in germana, memorialul Holocaustului, podul Oberbaum, insula muzeelor sau Checkpoint Chalrie, locul care rezuma cel mai bine separarea dintre est si vest.
Bineinteles, nu puteam sa ratez stadionul Olimpic din Berlin, pe care, cu 7 euro l-am vizitat intr-una din zile.
PS: Daca ai nevoie la toaleta, trebuie sa stii ca aici totul se plateste, inclusiv in mall si la metrou :).
Conform planului, trebuia sa mergem in Cracovia, nu inainte de a ne opri la lagarul de la Auschwitz, Oswiecim in poloneza, care e la 60 de kilometri de al doilea oras ca importanta din Polonia.
Atentie la hotii de pe autostrazi!
Si aici vreau sa amintesc putin despre autostrazile din Polonia. Cand intri dinspre Germania, o portiune de aproximativ 60-70 de kilometri e destul de proasta, arata ca dupa bombadramente, nu poti merge cu mai mult de 60 km/h, insa dupa ce treci de acea zona totul devine perfect. Pana la Cracovia, 300 de km ii parcurgi pe o autrostrada impecabila, insa poti avea surprize cu hotii de pe autostrazi, insa nu trebuie sa opresti la semnalele lor disperate ca au probleme cu masina!!! Se tin dupa tine cativa kilometri, insa renunta daca nu opresti.
Revenind, nu poti sa spui despre lagarul de la Auschwitz ca este un punct turistic, ororile care s-au petrecut acolo in anii '40 fiind mult prea aspre pentru a considera acest punct unul de atractie. L-am vizitat ca sa-mi fac o impresie despre ce a fost acolo, iar sentimentul trait iti da fiori reci in corp. Citisem ceva inainte, urmarisem si cateva documentare, insa mirosul si linistea dominanta de acolo te patrund adanc cand ajungi in acel loc.
Am plecat de acolo cu gandul sa ajungem mai repede la Cracovia, un oras mult laudat de cei care l-au vizitat inainte.
Intr-adevar, este un oras cochet, care a scapat de bombardamentele din timpul razboilui, iar arhitectura este una superba. Seara am zabovit prin centrul vechi al oraului, in piata Rynek Glowny, unde am degustat berea poloneza intr-unul din localurile cu studenti din centru, apoi am mers spre hotel. In Cracovia am stat foarte ieftin, cu 20 de euro camera. Hotelul era de fapt un camin de studenti mai modern (DS Za Kolumnami), care, probabil, pe timpul verii era transformat in hotel. Conditiile sunt foarte bune, ai baie in camera, patul si mobilierul sunt foarte bune, iar micul dejun costa doar 3-4 euro. Il recomand pentru un sejur de 1-2 zile.
A doua zi am vizitat Castelul Wawel, simbolul orasului. Legenda spune ca pe dealul care duce spre castel a trait un balaur, spaima locuitorilor, care in cele din urma a fost ucis de un cizmar cu ajutorul unui berbec umplut cu un amestec de sulfuri. Acum, balaurul mai traieste doar pe tarabele cu suveniruri ale comerciantilor, insa legenda e inca vie.
In interiorul castelului am gasit si Catedrala Sf. Wenceslas si Stanislaus, de unde a fost chemat la Vatican arhiepiscopul Karol Wojtyla, pentru a deveni Papa Ioan Paul al II-lea.
In total, am parcurs 3500 de kilometri in 8 zile, am traversat 5 tari si am vizitat locuri cu multa istorie in spate. Recomand acest traseu, este simplu si foarte frumos.
Foarte fain traseul ales. As vrea sa il parcurg si eu intr-o zi. Cam cat va costat aceasta excursie?(de persoana).
RăspundețiȘtergere1400 lei. Daca vrei detalii, te pot ajuta cu sfaturi.
RăspundețiȘtergere