Experienta de pe White Hart Lane

In 2014, profitand de faptul ca fratele meu locuia in Londra, i-am facut o vizita cu cativa prieteni pentru a admira capitala Angliei.

Pe langa celebrele atractii turistice vizitate, Big Ben, London Eye, London Bridge, Westminster Abbey, Palatul Parlamentului, Hyde Park, British Museum, Tower Bridge, St. James Park, Tower of London, Buckingham Palace, Trafalgar Square, o plimbare pe Tamisa sau urcarea la Greenwich (loc prin care trece meridianul 0), nu puteam sa nu profitam de prezenta pentru a asista la un meci din Premier League, probabil cea mai urmarita si puternica liga de fotbal din lume.

In weekend-ul in care noi am fost acolo, urmau sa joace acasa trei echipe, QPR, West Ham si Tottenham. Chelsea, Arsenal si Crystal Palace aveau "afara", asa ca a trebuit sa alegem dintre primele trei sau un meci din liga secunda, Millwall - Nottingham Forest, un meci intre o echipa cu suporterii dintre cei mai rai din Anglia si o fosta campioana a lumii.

Cel mai mult ne doream sa mergem pe Upton Park, sa vizioinam West Ham - Liverpool, insa nu prea am avut noroc de bilete. Adica cele accesibile noua, cele de la peluza, care costau 55 de lire, nu le-am mai gasit, prioritate avand fanii cu vechime, iar 75 de lire, atat cat costa un tichet la tribuna, ni s-a parut exagerat.

Am ales pana la urma sa mergem la Tottenham Hotspur - West Bromwich Albion, partida la care un bilet de intrare, la tribuna a doua, undeva in lateral, a costat 43 de lire. Alegerea nu a fost tocmai inspirata, meciul fiind unul modest, slab calitativ, iar atmosfera din stadion a fost la fel de linistita.

Meci modest
Ne asteptam sa vedem ceva mai atractiv, un fotbal mai in viteza, fani mai patimasi si galagiosi, insa am asistat parca la o partida amicala. Doar cateva incurajari sporadice, cateva cantece scurte si doar un 0-1 pe tabela. Spun doar 0-1 pentru ca ne doream sa auzim si acel "Yeaaaaaaaahhhh"  lung de la goluri, dar nu l-am putut asculta decat o singura data, cand oaspetii au marcat la o faza fixa, din ce imi aduc aminte. Prea putin pentru cat speram noi sa vedem la un meci de Premier League. Posibil sa fi nimerit si la un meci fara mare importanta.

Civilizatie maxima
Din fericire, aceasta experienta a avut si o parte buna, cea din afara terenului. Aici mi-au placut foarte multe lucruri, de la atmosfera dinaintea jocului pana la civilizatia si fair-play-ul suporterilor.

Asteptand acest meci de prea mult timp, ne-am deplasat la stadion inca de la prima ora(partida se disputa incepannd cu ora 13:30). Am luat micul dejun (acea farfurie plina de calorii) in apropiere de White Hart Lane, pe care am platit 4,5 lire, apoi ne-am deplasat spre stadion, insa ne-am oprit la un pub, Pride of Tottenham (Mandria Tottenhamului), plin cu fani ai echipei londoneze,. Nu am putut intra pana nu am prezentat biletele de meci, ne-am asezat intr-un colt la o masa, am savurat o bere Foster in timp ce englezii "turnau" cu zecile.

Pana sa ajungem la stadion, am trecut si prin magazinul oficial al clubului, insa suveniruri iti puteai achizitiona si de la tonetele ambulante din jurul arenei.

White Hart Lane nu este un stadion impunator, este destul de vechi, insa foarte bine intretinut. Langa se va construi noua arena, una moderna, cu o capacitate mai mare, care ar trebui sa fie gata in 2018. Pana sa intram pe stadion am remarcat fair-play-ul dintre fani, desi citisem despre huliganii din Anglia. Atunci nu a fost cazul, dimpotriva, am asistat la cea mai tare "piesa" de fair-play. Sustinatorii echipei West Brom se amestecasera printre cei ai lui Tottenham, altii asteptau linistiti sa intre pe stadion fara sa fie inconjurati de oameni de ordine asa cum se vedem pe stadioanele de la noi.

Pe stadion, la fel, au fost separati de fanii gazdelor doar printr-un mic cordon de siguranta, iar la final am vazut o noua mostra de civilizatie la nivel inalt. Pentru ca era duminica, iar trenurile veneau mai rar, statia "White Hart Lane" s-a aglomerat relativ rapid, astfel ca accesul in gara a fost dirijat de oameni de ordine. E mult spus dirijat pentru ca absolut toata lumea s-a asezat civilizat la rand (o coada de peste 100 de metri), indiferent ca erau fani ai lui WB sau Tottenham. Nu s-au uitat urat unii la altii, cat despre vreun conflict nu are rost sa mai vorbim. In tren acelasi lucru. Am nimerit in compartiment cu fani ai lui WB, ai lui Tottenham, dar si cu suporteri veniti din Italia sa asiste la meci. Acestia din urma chiar l-au intrebat pe un fan al lui Spurs "cum de nu apar conflicte intre ei", iar acesta a rapsuns sincer: "Ne respectam, insa doar atat. Nu bem impreuna, nu cantam impreuna, insa nu avem nimic cu ei. Ei isi sustin echipa lor, noi pe a noastra".  Frumos, nu? Asa am vrea si la noi sa se intample, dar mai avem pana acolo.

Si inca o amintire de pe stadion. La meci am stat langa doua fane ale lui Spurs, mama si fiica, aproximativ 50-55, respectiv 25-30 de ani. Ambele, cand fanii de la peluza incepeau sa cante, si ele acompaniau, chiar stiau foarte bine cantecele :).

Mi-as dori sa revin in Anglia pentru un nou meci din Premier League, de ce nu pe Emirates, Old Traford, sau Anfield Road.