Experiența de pe San Paolo (Napoli)

De mic mi-am dorit sa ajung pe marile stadioane ale lumii, si mai ales pe cele ale echipelor pe care le simpatizez. Mi-am dorit sa simt cum se traieste un meci in afara, sa vad cum se manifesta fanii marilor echipe din Europa si cum arata arenele pe care le stiam doar la TV cand eram copil.
Una dintre aceste arene este San Paolo din Napoli, stadionul echipei SSC Napoli, echipa la care Maradona a scris istorie la finalul anilor '80. Eu nu o stiu pe Napoli din acea perioada, eram prea mic atunci, eu m-am indragostit de aceasta echipa, poate mai mult de fani si stadion, la inceputul anilor '90. Mi-aduc aminte meciul pe care Romania l-a terminat la egalitate cu Argentina pe aceasta arena, la Copa del Mondo din 1990, insa memorabil pentru mine a fost meciul din martie 1994, cand Napoli a invins-o pe AC Milan, viitoarea castigatoare a Ligii  Campionilor, cu 1-0, intr-un meci in care Di Canio a facut praf apararea rossonerilor, marcand un gol fabulos (VIDEO). La acel meci, si mai ales dupa acel gol, arena de 60.000 a napoletanilor a luat practic foc. Acesta a fost momentul in care eu m-am atasat de aceasta echipa, de atmosfera de pe San Paolo si de fanii acestei echipe. Am urmarit-o mereu, chiar si in esaloanele inferioare, am citit despre istoria echipei, am vazut nenumarate reportaje cu Napoli, dar si cu Maradona, si asa am inteles de ce a fost atat de iubit acolo, si modul in care fanii napolentani isi iubesc idolii.

In 2015, adica la 21 de ani distanta de la acel meci, am reusit in cele din urma sa ajung pe San Paolo. Nu am fost special pentru meci la Napoli, am combinat vacanta in zona Napoli-Coasta Amalfi cu un meci pe San Paolo, iar alegerea a fost una foarte, foarte inspirata. Zona e absolut superba, orasul are farmecul lui, insa despre astea voi vorbi alta data, acum sunt setat pe experienta de pe San Paolo.

Biletele de avion pentru Napoli le-am luat cu aproape un an inainte, asa cum procedez de obicei cand imi programez o vacanta, asta pentru a obtine un pret cat mai mic. Asa ca sansele sa vad un meci pe San Paolo erau 50-50. Se putea intampla, la fel cum am patit la Firenze sau Berlin, sa am ghinion atunci cand se facea tintarul pentru un nou sezon, iar Napoli sa joace in deplasare in acel weekend, adica pe 20 septembrie 2015.

De data aceasta am avut noroc, Napoli a avut programat meci acasa cu Lazio, adica am nimerit chiar la un derby din Serie A (asta pe hartie pentru ca pe teren a fost altceva). Cand s-a facut programul am stat toata ziua pe net, am dat refresh paginii din 5 in 5 minute, iar efortul a meritat.
Dupa emotiile tintarului, au inceput emotiile achizitiei biletelor. M-am interesat pe diverse site-uri, insa niciunul nu vindea on-line tikete la acest meci, asa ca am avut emotii pana in ziua partidei. Mi-am incercat norocul si la hotelul la care urma sa ne cazam, insa acestia nu m-au putut ajuta cu achizitia biletelor, dar m-au asigurat ca gasesc fara probleme la stadion, cu o zi inainte sau chiar cu cateva ore inainte de startul partidei.
Cu cat se apropia ziua cea mare, cu atat cresteau si emotiile mele. Citeam zilnic stirile despre Napoli, ma informam cum va fi pe stadion, cum ajung acolo (aici m-am folosit de un mic truc si am rezervat hotel chiar langa stadion), ce pret vor avea biletele, unde este mai sigur sa stau la meci, ce conditii ofera arena si altele. Cel mai mult ma ingrijora forma echipei, care incepuse prost campionatul, iar asta insemna ca lumea nu prea se va inghesui la meci, iar cei care vor veni vor fi foarte nervosi, mai ales ca patronul fusese deja amentintat de galerie. Asa ca nu aveam mari asteptari de la acest meci, chiar daca se juca impotriva unei rivale, Lazio. Ce vazuzem eu in 1994, era greu de inchipuit acum, insa nu a contat, important era sa ajung acolo.

In cele din urma am pasit in orasul Napoli, am ajuns si la stadion, imediat dupa ce ne-am cazat, insa nu am gasit deschis la casele de bilete la acea ora. Nu era panica, mai era o zi pana la meci, locatiile cu bilete deja le invatasem. In cele din urma am gasit tikete intamplator (25 de euro), in centrul orasului, la un box office din Galeria Umberto, in timpul unei plimbari pe Via Toledo.

De acum totul era o chesitune de timp vizita pe San Paolo. In cele din urma a venit ziua cea mare. Ne-am achizitionat fulare si tricori cu insemnele lui Napoli, ne-am echipat corespunzator si am pornit spre meci. La stadion am incercat sa patrundem in atmosfera napoletanilor, am baut o bere la unul din magazinele din fata arenei, apoi am pornit spre Curva B, peluza principala cu fani napoletani.
Stadionul, desi impunator, este destul de vechi, conditiile nu sunt tocmai bune, scaunele sunt murdare si rupte, nu se respecta locurile de pe bilet, totul amintind de vechiul National.
Din fericire, chiar daca au fost doar vreo 25.000 de fani napoletani (suporterilor lui Lazio li s-a interzis deplasarea pentru masuri de siguranta) atmosfera a fost superba. S-a cantat 90 de minute, iar jocul lui Napoli a fost incantator, Insigne si mai ales Higuain facand spectacol impotriva lazialilor. Scor final  5-0 (VIDEO). Napoli - Lazio este sub un Dinamo - Steaua la nivel de atmosfera, insa mi-a placut si m-a impresionat modul in care suporterii italieni traiesc fiecare faza a jocului. O comenteaza, o traiesc si o diseca fiecare in felul lui.
Ca si concluzie, a fost o experienta frumoasa, atmosfera pe un stadion din Italia este mult mai palpitanta decat cea de la un meci in Premier League, cel putin pot face comparatie cu cea de pe White Hart Lane din Londra.